O alimentație sănătoasă depinde, în primul rând, de dieta, de alimentele pe care le consumăm zilnic, dar și de modul în care aceste alimente sunt gătite.
Gătitul cu abur este una dintre cele mai sănătoase alegeri în acest sens. Una dintre cele mai vechi metode de gătit, inventată odată cu apariția focului (când mâncarea era gătită deasupra izvoarelor termale sau a pietrelor încinse la soare), gătitul cu abur este o metodă foarte des folosită în majoritatea bucătăriilor tradiționale.
Se spune că mâncarea se gustă mai întâi cu privirea, motiv pentru care pregătirea cu atenţie a mesei este o parte esenţială a succesului unei cine festive. Dacă modul de servire al preparatelor nu este de tipul bufetului suedez, cu vesela şi tacâmurile spălate, uscate şi aşezate la un loc, atunci ele trebuie aşezate pe masă, respectând nişte reguli simple.
Sărbătorile stau întotdeauna sub semnul bucuriei şi al reuniunilor de familie în jurul meselor încărcate cu bucate tradiţionale româneşti, dintre care face parte negreşit şi Cozonacul.
Deşi se spune că “întotdeauna este mai bună mâncarea în sat”, pentru că fiecare gospodină are secretele sale, câteva trucuri simple pot să spulbere mitul, cel puţin în cazul cozonacului tău. La cât de gustos va ieşi, va umbla repede vorba şi te vei trezi cu mai mulţi invitaţi neaşteptaţi. ;)
Sărbătorile ne adună mereu împreună în bucurie, în jurul mesei şi a bradului împodobit, dar pentru ca totul să respire aerul festiv presupune ca cineva să se ocupe de fiecare amănunt.
Gospodinele (mai ales) sunt cele care ştiu cel mai bine ce înseamnă munca de culise la pregătirea mesei de Crăciun sau de Revelion, iar pentru ca totul să decurgă fără stres este nevoie de organizarea timpului şi a activităţilor.
Simplu şi frumos, dar mai ales “acasă” – sfaturi ṣi tehnici care vor face ca tot ce pregăteşti dulce să arate ca la cofetărie. Vino alături de noi să descoperi, pas cu pas, cât de simplă ṣi de distractivă poate fi decorarea prăjiturilor de Crăciun.
Istoria hamburgerului incepe inca din secolul XII, de pe vremea imparatului mongol Gingis Khan, care era decis sa cucereasca lumea cu o armata formata din fermieri mongoli, mici de statura, dar hotarati, care mergeau calare pe ponei. Acestia nici nu se gandeau sa plece la lupta inainte de a manca sau daca nu aveau ceva de mancare la ei. Astfel, in lungile expeditii de cucerire s-au obisnuit sa transporte carne tocata sub seaua poneilor, ca sa se mentina frageda si sa fie usor de luat cu o singura mana, cu cealalta continuand sa-si mane poneiul.