• Cont nou
  • Autentificare
  • Produse favorite (0)
  • 0 produse
Nu aveţi nici un produs în coșul de cumpărături.
Coș

5 mituri despre vasele din fontă

5 mituri despre vasele din fontă

Afirmația că există vase și ustensile de bucătărie care gătesc în locul tău pare desprinsă din programele de teleshopping. Și noi n-o să încercăm să te convingem că nu-i așa. Dar putem să te ajutăm să iei cele mai bune decizii pentru o viață în bucătărie mai lipsită de griji și mai plină de pasiuni. Că pentru asta-s prietenii, nu? Să te ajute, de voie, de nevoie, și-apoi să le mulțumești în cel mai potrivit mod posibil: gătind pentru ei!

Până reușim să ne-adunăm toți la tine acasă pentru un festin, ne mulțumim cu simplul gând de a te ști gătind pentru tine și ai tăi. Și nu oricum, ci în cunoștință de cauză. Inox, cupru, aluminiu, ceramică sau fontă – am vorbit despre ele AICI , foarte pe scurt, mult prea pe scurt pentru gustul nostru. Nu vă supărați deci dacă aprofundăm puțin subiectul și distrugem câteva mituri legate de cel mai “fioros” material din dulapurile de bucătărie: FONTA. Un material cu greutate.

Mit: E greu să îngrijești un vas din fontă fiindcă ruginește, se ciobește sau se deteriorează ușor. Trebuie să-i vorbești frumos, să-i cânți serenade, să o răsfeți mai ceva ca pe un pui de pisică, să nu o lași niciodată singură în dulapul cu vase că-i sare țandăra și smalțul...

Adevăr: Fonta este un material atât de rezistent încât ar putea fi personaj principal în toate filmele “Greu de ucis”. Tocmai de aceea unii dintre noi folosesc cu succes vasul de fontă de pe vremea (stră)bunicilor. E foarte greu să distrugi un vas de fontă, mai ales dacă e Staub sau dacă respecți un minim de cerințe în ceea ce privește depozitarea și îngrijirea lui: le ții departe de mașina de spălat vase, le răsfeți din când în când cu un strat fin de ulei și te asiguri că le umpli mereu cu mâncare bună.

 

Mit: Fonta se încălzește uniform.

 

Adevăr: Fonta nu e mare expertă în a se încălzi uniform pe o sursă mică de foc (așa cum e un ochi de aragaz, de exemplu), dar nu vă îngrijorați: știe să compenseze. Dacă pui o tigaie de fontă centrată pe o sursă de foc, centrul tigăii se va încălzi primul, iar căldura va circula lent și greoi spre marginile tigăii. De aceea, cea mai bună metodă de a încinge uniform un vas de fontă este de a-l pune în cuptor. Partea bună este că, odată încălzită bine, fonta reține foarte bine căldura pentru mult timp după ce a fost îndepărtată sursa de foc.

Dar fonta mai este expertă la ceva. Radiația termică. Iată cum stă treaba, pe scurt, printr-o comparație foarte simplă. Un vas de inox se încălzește rapid pe toată suprafața, însă, dacă ții mâna deasupra lui fără a-l atinge, vei observa că nu simți această căldură. Deci numai mâncarea care ia contact direct cu vasul se va găti. Procedează la fel cu un vas de fontă și vei observa că alimentele se gătesc uniform, chiar dacă nu ating toate materialul. Simplu? Simplu.

 

Mit: Alimentele se lipesc de tigaia de fontă.

 

Adevăr: Ca să te asiguri că rămâneți prieteni buni, tu și tigaia ta de fontă, asigură-te că-i oferi înainte de prima folosire, dar și după (o dată la câteva gătiri), o mică tratație: un strat fin de ulei și o coacere în gol. Pe scurt: ungi tigaia interior-exterior cu puțină grăsime, ștergi excesul cu un șervețel și o pui în cuptor la temperatură înaltă, pentru 30-40 minute. Nu te speria dacă iese puțin fum, e normal să fie puțin înfumurată, la câte lucruri știe să facă. Tocmai această tratație astupă porii materialului cu grăsime și formează o peliculă protectoare care funcționează ca un strat anti-adeziv. Asigură-te că o încingi foarte bine înainte să pui alimentele în ea și o să-și facă treaba cum știe ea mai bine. Poate nu va concura la Olimpiada de non-aderență, dar nici n-o să te încurce cine știe ce.

Mit: Detergentul de vase e inamicul nr. 1 al fontei pentru că înlătură stratul protector de grăsime.

 

Adevăr: Sună plauzibil, deci foarte ușor de căzut în această capcană, însă lucrurile sunt puțin mai complicate. Cine n-are chef de detalii tehnice, poate să sară următorul paragraf. În primul rând, stratul protector nu e compus dintr-o peliculă de ulei, ci o peliculă de ulei polimerizat – o mică mare diferență. Tigăile uzate și bine tratate (unse cu ulei și păstrate la temperaturi înalte în repetate rânduri) au deja un mare avantaj: moleculele de ulei se lipesc de suprafața metalului, oferindu-i proprietățile anti-aderente. În alte cuvinte, dacă uleiul nu mai e un simplu ulei, surfactanții detergentului de vase nu îl pot afecta.

Desigur, vorbim despre a-i oferi tigăii tale de fontă un duș scurt, la chiuvetă. Dacă te gândești la o baie îndelungată, adică să o “lași la înmuiat” în apă, află că n-o să-i placă. Încearcă să micșorezi pe cât posibil timpul de curățare cu apă și șterge-o de fiecare dată foarte bine cu un șervețel absorbant, până nu mai rămâne pic de apă pe suprafața ei.

Mit: Contactul cu ustensilele de metal dăunează tigăii tale de fontă.

 

Adevăr: O tigaie bine îngrijită nu se va lăsa intimidată de o paletă sau o spatulă fie ea și metalică. Prin bine îngrijită înțelegem răsfățată cu un strat de ulei, apoi coaptă în gol, exact cum povesteam mai sus. Această peliculă de grăsime se lipește chimic de metal, deci este destul de greu să o răzuiești în timp ce gătești. În cele mai mult cazuri, acele mici particule negre care se mai desprind de pe suprafața tigăii sunt resturi de mâncare carbonizată.

Produse recomandate:

Alte articole care te-ar putea interesa: