Articole

Alimentația fără gluten e pentru unii un moft, pentru alții o necesitate, pentru alții o simplă curiozitate. Cert este că prinde tot mai mult teren în bucătării și în opțiunile pofticioșilor. Cum se poate trăi fără gluten, întreabă unii? Noi zicem că se poate atâta timp cât ai recomandarea sau aprobarea unui medic. Apoi, lucrurile devin mai simple decât s-ar crede: înlocuiești cerealele (grâu, orz, ovăz, secară), pastele făinoase și agenții de îngroșare glutenici cu alternativa gluten-free. Și alternativa, aflăm mai jos, e destul de bogată.

Ce e mai plăcut decât să te trezești în parfumul cafelei proaspăt făcute?

Poate niște gofre calde cu topping de fructe sau ciocolată? Pâine prăjită și ouă proaspăt fierte exact atât cât îți dorești? Un smoothie energizant “blenduit” în câteva secunde?

Noi am spune că cel mai plăcut este să știi că le poți avea pe toate fără efort, chiar la prima oră a dimineții, cu electrocasnice “smart”. Îți povestim despre ele mai jos.

“Am deja o răzătoare acasă, la ce-mi mai trebuie un Microplane?” e ca și cum ai zice: “Am deja abonament la autobuz, la ce-mi mai trebuie o mașină?” Sigur că pe termen scurt poți economisi niște bani folosind vechea ta răzătoare în loc să investești într-o piesă mai scumpă care are aceeași funcție. În realitate însă, o ustensilă Microplane se plătește singură prin avantajele sale unice. Cum altfel ar fi ajuns Microplane lider global în domeniu?

Poveștile care stau la baza pastelor carbonara, puttanesca și bolognese nu sunt deloc simple. Sosurile de paste italiene au o istorie bogată care poate fi urmărită de secole, până la Roma antică. Deși ne gândim la spaghete cu sos de roșii, ca fel tipic de mâncare italiană, roșiile nu au făcut parte din dieta italiană până în anii 1800. Și prima rețetă pentru paste făcute cu sos de roșii a apărut de fapt într-o carte de bucate franceză din 1797. Deci, sosurile de paste pe bază de roșii pe care avem tendința să le considerăm de obicei italiene - bolognese, pomodoro, puttanesca - sunt de fapt evoluții mai recente.

Atunci când mulți dintre noi se gândesc la paste, ne gândim de obicei la stiluri mai populare, cum ar fi spaghete, penne sau linguine, dar există de fapt zeci de tipuri diferite de paste, fiecare având propria aromă specială, rețete specifice și chiar origine regională.

Când te bucuri de frumusețe, se cheamă gust. Când creezi frumusețe, se cheamă artă. În bucătărie, e despre amândouă, bucurie și creație. Gust și artă. Neinițiații ar zice că astea-s baliverne, că în bucătărie nu e timp de poezie când ai tigăi care sfârâie, lichide care bolborosesc, cuțite care taie non-stop, roboți care mărunțesc. Dar neinițiații nu au auzit de Emile Henry.

Regele grătarului în România? Porcul, categoric. Votat de poporul pofticios și reales în fiecare vară, pentru mandate de cel puțin 3 luni pe grătarele tuturor. Succesul nu e întâmplător. Promisiunile sale electorale nu sunt niciodată în van (arome inegalabile, frăgezime, suculență), ca să nu mai zicem că este mereu susținut de o echipă imbatabilă de specialiști precum mici, cârnăciori și hot-dogi gata-gata să sară pe grătar pentru tine.

Pâini, plăcinte, cozonaci, cu tot dragul să le faci! Mai ales atunci când le cunoști toate secretele și toate capriciile. Partea cea mai frumoasă e că oricât de priceput ai fi cu cântăritul, cu îndulcitul, cu asamblatul, vei fi invariabil cuprins de niște emoții dulci atunci când pui tava în cuptor. Ce să-i faci, așa se manifestă pasiunea. Ca să nu te frămânți prea tare cu gândurile prăpăstioase, întâi de toate învață să frămânți corect aluatul și cucerește-l cu tehnici infailibile.

Nu zicem neapărat că n-am putea trăi fără unt, dar prin bucătăriile de restaurant și cele de acasă s-ar intra masiv în depresie. Biscuiți cu unt? Beurre noisette? Beef steak cu unt? Ravioli cu unt și salvie? Sosuri fine, aluaturi fragede, cartofi noi în unt? Incredibila pâine cu unt și cu gem? Ahhh, minunate-s căile untului și rețetele pe care doar el le desăvârșește :)

Un cuțit de calitate nu te va face un bucătar mai bun. Dar îți va oferi confort și ușurință în manevrare, deci plăcerea de a scoate de sub lama lui ingrediente perfect finisate. Nu știm în alte domenii cum o fi, dar în ceea ce privește cuțitele de bucătărie, prețul piperat e strâns legat de calitate. Întrebarea este: care sunt diferențele între un cuțit scump și unul ieftin? Și cât de importante sunt aceste diferențe în mâna unui bucătar amator?