• Cont nou
  • Autentificare
  • Produse favorite (0)
  • Retur produse
  • 0 produse
Nu aveţi nici un produs în coșul de cumpărături.
0

Pâinea noastră cea de toate zilele

Pâinea noastră cea de toate zilele

Aliment cu origini străvechi, pâinea a însoţit pe mese şi la ospeţe întreaga istorie gastronomico-culturală şi este alimentul care a marcat cel mai puternic evoluţia lumii aşa cum o ştim astăzi. Originea pâinii este încă neclară - poate fi rezultatul unor încercări experimentale de a combina grăunţele de cereale măcinate cu apă sau pur şi simplu o întâmplare.

Pâinea datează din Neolitic (“epoca pietrei lustruite”), o perioadă preistorică pe care specialiştii o plasează în jurul anului 10.000 înainte de Christos. Neoliticul este o perioadă semnificativă în dezvoltarea civilizaţiei umane, prin apariţia uneltelor de piatră lustruită, a primele forme de prelucrare prin foc a cuprului, a agriculturii primitive, a creşterii vitelor şi a olăritului. Prima pâine era una nedospită, asemănătoare cu turtele pe care le întâlnim şi în zilele noastre (tortilla mexicană este cea mai celebră dintre ele).

Egiptul secolului 18 înainte de Christos este considerat locul apariţiei pâinii dospite, evoluţie favorizată de folosirea unui tip de grâu care conţinea îndeajuns gluten cât să permită creşterea aluatului.

Dospirea pâinii timpurii se făcea în mai multe feluri, în funcţie de specificul zonei: cu spumă de bere, cu suc de struguri fermentat împreună cu făina, cu tărâţe de grâu înmuiate în vin sau - varianta cea mai simplă - cu o bucată de aluat păstrat timp de câteva zile.

În Antichitate, pâinea devine mai mult decât un aliment de bază - vechii greci coceau o mulţime de preparate din ceea ce azi numim “patiserie”: clătite preparate pe grătar, pâine cu miere şi ulei, franzele modelate sub formă de ciupercă şi acoperite cu seminţe de mac şi multe altele. Evul Mediu a cunoscut o nouă întrebuinţare dată pâinii, care era folosita drept … farfurie! Bucăţile de pâine veche serveau ca suport pentru felurile de mâncare. Bucăţile care nu erau mâncate împreună cu felurile respective erau fie date săracilor, fie animalelor domestice.

Un lucru interesant este evoluţia preferinţelor privind gradul de rafinare al pâinii. Timp de secole, pâinea albă a fost considerată “pâinea bogaţilor”, în timp ce pâinea neagră era destinată celor săraci. Lucrurile s-au schimbat radical în secolul 20, când valoarea nutritivă superioară a pâinii negre a făcut-o să devină mult mai căutată decât pâinea albă, fiind din ce în ce mai mult asociată cu un stil de viaţă sănătos.

Pâinea în lume

Importanţa de necontestat a pâinii este subliniată de menţionarea ei în rugăciunea creştină “Tatăl nostru” - “Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi”: pâinea este simbolul tuturor lucrurilor fără de care traiul zilnic n-ar fi cu putinţă.În Mexic se mănâncă aproape 1000 de varietăţi de pâine, fără să mai numărăm tradiţionalele “tortilla”...

Şi în Peru există multe tipuri de pâine, care însoţesc marea varietate gastronomică peruviană. Dintre acestea se remarcă pâinea din cartofi, foarte populară în Anzi, şi “bizcochos” - o variantă de pâine dulce, mâncată cu unt şi ciocolată caldă.

Spania are peste 300 de tipuri de pâine, existând chiar o regiune numita Tierra del Pan (“Ţara pâinii”), datorită specificului ei economic din trecut.

Germanii sunt printre cei mai mari consumatori de pâine din lume: celor peste 300 de tipuri de pâine de bază li se adaugă peste 1200 de feluri de specialităţi de pâine şi patiserie. În Germania se mănâncă cea mai mare cantitate de pâine, chifle și covrigei din lume. Painea se servește cu aproape orice masă. Pâinea nu este considerată un aliment de acompaniament, ci un element important al unei diete sănătoase.

Finlanda şi Rusia au în comun popularitatea pâinii de secară. Pâinea tradiţională finlandeză are formă de colac, gaura din mijloc ajutând la depozitarea ei.

Roti sau Chapati sunt tipuri de pâine foarte populare în India, Pakistan şi alte ţări din Sudul Asiei - e vorba despre pâini nedospite, din făină integrală, coapte pe plite de metal numite “tava”.

Şi în Italia există o mare varietate de pâini, cu diferenţe mari de la regiune la regiune. O mare parte dintre pâinile italieneşti conţin ulei de măsline, unt sau grăsime, pentru a fi mai fragede şi mai gustoase. Similară cu aluatul pentru pizza, focaccia este gatită cu ulei de măsline şi ierburi aromatice şi se serveşte cu brânză sau umplută cu carne sau legume.

În Franţa, celebrele “baguette” au coaja groasă, crocantă şi deseori goluri mari de aer în interior, şi sunt vândute neambalate, pentru a-şi păstra aspectul crocant al cojii. Folosind cele 4 ingrediente de bază: apă, făina, drojdie și sare, brutarii francezi stăpânesc arta de a crea pâine complexă și foarte variată în ciuda faptului că fiecare bucată conține un amestec din aceleași ingrediente. Legea spune ca pâinea franțuzeasca poate fi facută numai din aceste ingrediente împreună cu acid ascorbic și făină de secară.

În bucătăria libaneză, pâinea este consumată cu aproape orice fel de mâncare. Exista două tipuri de pâine libaneză – khub, care ar fi echivalentul pitei, și marqoua, care este o lipie foarte subțire.

Ştiai că? ...

  • Cuvântul “companion” vine din latină - “com + panis” (“cu pâine”, “cel cu care împarţi pâinea”).
  • Expresia “pâine şi circ” a fost folosită de poetul latin Juvenal în mod ironic, ca simbol al interesului exagerat acordat de politicieni şi de popor lucrurilor fără importanţă.
  • Expresia "un codru de pâine" provine din “panis militaris”, pâinea militară romană, care se rupea în patru; un sfert, numit quadrans, era porţia de pâine a unui soldat roman pentru o zi.
  • În engleză, termenul “bread” (pâine) este folosit ca sinonim pentru “bani”.
  • În timpul Revoluţiei din Octombrie 1917, Lenin promitea poporului “Pace, Pământ, Pâine”.
  • Obiceiul de a oferi oaspeţilor pâine şi sare este de origine slavă şi este comun mai multor popoare din Estul Europei.
  • Una dintre legile lui Murphy spune că o bucată de pâine unsă cu unt scăpată din mână va ateriza întotdeauna pe partea cu unt.
  • Pâinea întoarsă pe masă aduce lucruri rele - această superstiție datează din Evul Mediu, când brutarii obișnuiau să păstreze o bucată de pâine pentru gâde, iar clienții știau că de acel produs nu trebuie să se atingă, pentru ca era destinată omului morții.
  • De Revelion, în Irlanda, oamenii bat cu un colţ de pâine în pereţi şi pe la uşi pentru a alunga ghinionul.
  • Firmiturile de pâine uscată sunt folosite în bucătarie, în diverse forme, încă din anii 1700.

Produse recomandate:

Alte articole care te-ar putea interesa: